Diferenta majora a sculpturii gotice fata de cea romanica consta in primul rand prin abandonarea formelor fantastice (monstrii, animale fantastice), si mai ales renuntarea la deformarea expresionista a figurilor, acestea devenind mai line, mai armonioase in acelasi timp exprimand mai clar senimentele. Desi trecerea de la romanic la gotic a fost mai lenta decat in cazul arhitecturii, incepand cu sec. XII se produce emanciparea completa a sculpturii. Acest aspect se poate observa mai ales comparand statuile cu caracter de coloana a Catedralei de la Chartres si cele ale figurilor de pe fatadele Catedralelor de la Reims si Amiens, unde maestrii de statui  au tins sa umanizeze personajele, prezentandu-i cateodata in timpul unei convorbiri pentru a le da o mai mare aparenta de realitate.(Fecioara si Elisabeta de la Catedrala de la Reims).In acest contextFecioara de la Reims face parte dintre operele cele mai nobile ale plasticii gotice. Mesterul a reusit sa armonizeze idealul clasic, grecesc al frumsetii femininecu oreprezentare medievala a smereniei si majestuozitatii- constata pe drept Alpatov. De asemenea daca la Chartres figurile sunt inca lungi si rigide, la Reims si Amiens,statuile nu numai ca se desprind de fundalul arhitectonic, dar iau forma de ronde-bosse cu 'personalitate' proprie.

               Secolul XII este considerat perioada de apogeu a sculpturii gotice atat din punct de vedere artistic cat si cantitativ. Ajuns la maturitate, arta statuara gotica se defineste prin simplitate expresiva, plastica robusta a formelor, eleganta si zveltete si o anume poza retinuta. 

                 Secolele XIV-XV, aduc insa o serie de schimbari in ceea ce priveste modul de alegere si tratare a temelor, pe fondul calamitatilor (Ciuma Neagra), Razboiul de 100 de ani si al propagarii curentelor mistice: accentul cade acum pe descrierea spectacolelor suferintelor lumii, inmultindu-se scenele care redau patimile Mantuitorului, sau a unor scene macabre. Pe de alta parte, aceste schimbari aduc o mai mare naturalete si o mai profunda coborare in aspectele mai direct sentimentale de umanitate. De asemena se inmultesc redarile de scene cotidiene, de obicei ca teme de zodiac107 si in mod interesant, legata de plastica funerara a statuilor culcate pe sarcofage (gisanti), se dezvolta si arta portretului.

            O contributie substantiala la arta statuara gotica a adus-o Germania. Desi primele modele sunt inspirate de la Catedralele de la Chartres, Reims si Paris, mai tarziu se manifesta si tendintele proprii caracterizate prin sublinierea caracterului individual al personajelor, cautarea unei expresivitati cat mai marcante. Primele reprezentari sunt cele din Catedrala de la Magdeburg, cu elegantele statui simbolice, urmate de celebrele cicluri sculpturale din Bamberg si Nauburg: prima cu statuile Mariei si Sf. Ecaterina de o exceptionala plasticitate, sau 'Calaretul din Bamberg', cea de-a doua catedrala fiind reprezentata de statuile perechilor Hermann si Reghindis si in special Ekkehard si Uta una din cele mai fine, mai frumoase si mai enigmatice reprezentari feminine laice.

              Anglia si-a pastrat independenta si in cazul sculpturii. Desi in cazul statuilor-coloana de pe fatada Catedralei de la Wells pot fi observate asemanari cu statuile pariziene, se contureaza in acelasi timp, si trasaturile definitorii ale sculpturii gotice engleze: inclinatia spre relieful plat si solutia bidimensionala. Caracteristica este de asemenea accentul pus pe statuaria funerara, intr-o redare cat mai realista a figurii. Exceptionala este in acest sens statuia Printului -Negru realizata cu o acuratete aproape fotografica.

             Spania incepand cu sec. XIV - XV  va crea prin sculpturile giganticelor retabluri din Taragona si Palma de Mallorca una din cele mai remarcabile opere de sculptura gotica din Occident. Caracteristice sunt preferinta aproape exclusiva pentru tematica religioasa, exacerbarea individualismului, indiferenta fata de idealism.

             Peninsula italica, desi manifesta aceeasi lipsa de entuziasm ca si in cazul arhitecturii, reuseste sa dea culturii europene o triada de artisti care isi vor pune amprenta pe intreaga arta statuara gotica: Nicola Pisano- creatorul amvonului Baptisteriului din Pisa, Giovanno Pisano- care s-a inspirta atat din sculptura Antichitatii tarzii cat si din goticul francez, va crea uimitoareaInchinarea pastorilor, lucrare care pe langa realismul reprezentarii degaja o umanitate calda. Arnolfo di Cambio, arhitect principal al Domurilor din Sienna si Pisa, autorul amvoanelor din Pistoia si Pisa si al grupurilor Madona cu pruncul este considerat cel mai mare maestru al goticului italian.

             Arta statuara gotica cu zveltetea ei juvenila, cu poza retinuta si contururile fluente ale drapajului, oglindea o constiinta mai puternica a demnitatii umane si o mao fina caracterizare a sentimentelor si senzatiilor.      

              Cat priveste pictura, aceasta va ramane subordonata arhitecturii pana in sec XV. Avand in vedere faptul ca arhitectura gotica a redus suprafetele plane ale peretilor, pictura va fi eliminata cu desavarsire, locul ei fiind luat de vitralii. Totusi ansambluri picturale originale vor fi realizate de Simone Martini, Matteo Givanni da Viterbo, Cinabue, Cavalini si mai ales Giotto din Bondone (cu acel magnific ansamblu de fresce din Capella Scrovegni din Padova), care reprezinta tot atatea stadii in pictura gotica, ce va parcurge de la tema 'Dansului macabru' (tema predilecta pe fondul marilor epidemii de ciuma) la 'Madona cu pruncul pe tron' a lui Giotto a evolutie continua si armonioasa.

                Vitraliile 'creatia cea mai extraordinara a Evului Mediu'108 pe langa functia educativa (prin redarea de personaje sacre sau scene biblice), va avea o extraordinara valoare estetica prin explozia de culori si lumini, ce sublinia inca o data, daca mai era necesar, prezenta Luminii Divine.                                                                         

           In conlcuzie, goticul reprezinta treapta imediat urmatoare stilului romanic, caracterizandu-se printr-un aspect mai inchegat, o maiestrie mai inalta si ' printr-o experienta mai cuprinzatoare decat arta romanica. Tot ce apartine stilului gotic prezinta o maturitate mai mare, o constiinta mai puternica si adesea un grad mai inalt de desavarsire artistica. Dar odata cu atingerea acestei maiestrii, arta gotica si-a pierdut farmecul pe care il avea arta romanica care, era totusi mai apropriata de Renastere prin unele din formele sale de manifestare, decat stilul gotic'109. Totusi, goticul a creat sentimente fara de care arta Renasterii ar fi de neconceput, maestrii goticului fiind primii care dupa secole au reusit sa (re)demonstreze in mod constient ca 'omul este masura tuturor lucrurilor' .