Spre deosebire de arta romanica, creata si dezvoltata in mediul monastic, arta gotica este preeminent urbana "este prima forma de manifestare a unei culturi general-europene, orasenesti si moderne"91 Este epoca in care intervin o serie de schimbari in mentalitatea umana centrate mai ales in jurul problematicii realitatii care poate apare in notiuni generale sau/si in obiecte individuale, impunandu-se conceptia acelora care considerau notiunile generice ca fiind construite exclusiv pe ratiunea umana. Pe de alta parte are loc o teoretizare a tehnicii creatiei artistice, artistul un loc si un rang bine definit in societate iar tehnica progresiva proprie goticului il elibera de problema dogmei caracteristice artei bizantine si romanice.

            Denumirea de "gotic" la inceput avea un sens peiorativ de "barbar" exprimand convingerea subiectiva a ideologilor artei de dupa Renastere care considerau ca numai arhitectura derivata din stiinta artistilor lumii vechi este logica si armonioasa. Goticul era considerat un rezultat al unor traditii bazate pe ignoranta si pe lipsa de adevarata stiinta arhitecturala92

Arhitectura.

            Ca si in cazul romanicului, arhitectura este forma suprema de manifestare a goticului insa sculptura si pictura gotica au o independeta (si un impact) mai mare decat in romanic. Arhitectura gotica a fost urmarea logica a nevoii, simtita pretutindeni, de a se ajunge la mai multa lumina si la mai mult spatiu sau "mai bine zis a fost incercarea staruitoare de a compune un basm frumos intr-o ambianta prea brutala pentru a putea fi suportata fara un derivativ spiritual"93.. Asa cum s-a precizat mai inainte, Renastere (dar si mai tarziu) a existat un curent puternic de negare a valorilor artei gotice. Cel mai elocvent exemplu in acest sens era Giorgio Vasari, celebrul arhitect italian si unul dintre cei mai cunoscuti discipoli ai lui Michelangelo care se exprima in termenii urmatori: "Acesti Goti, acesti barbari care nu cunosteau nimic din traditia adevarata si-au creat un stil al lor, care se rezuma la un haos de sageti, turnulete ornamente caraghioase si adaosuri de prisos, din care frumusetea clasica, simpla este cu totul inlaturata"94.

            Un loc comun in analiza comparativa a celor doua stiluri este afirmatia ca de obicei o biserica romanica este scunda, greoaie, masiva, saraca in elemente decorative iar o biserica in stil gotic are o structura complicata cu aparenta usoara si aeriana cu un interior bine luminat cu o evidenta tenta spre verticalitate. Definitia - desi in linii generale concorda cu cele afirmate - nu poate fi absolutizata de vreme ce bisericile romanice pot avea o structura mai complicata, bine luminate cu ornamentica bogata pe de alta parte exista si biserici gotice cu un plan simplu si ornamentica saracacioasa.

            Catedralele gotice prin volum si inaltime le depasesc cu mult si pe cele mai mari catedrale romanice; "privirea nu se loveste de forme masive aflate in penumbra ci imbratiseaza dintr-o data intregul spatiu (.) fiecarei parti a unei biserici romanice ii revenea in esenta o anumita functiune: peretii interiori separau navele, intre ele, colanele si pilastrii sprijineau peretii, arcurile reuneau sprijinele. Intreaga constructie este alcatuita din elemente individuale, in catedrala gotica, insa toate elementele se afla in diferite corelatii: arcurile nu reunesc numai sprijinele, ci si iau parte si la tendinta ascendenta dominanta si incadreaza cele mai felurite perspective () in felul cum a fost conceputa constructia arcadei se oglindeste intentia din ce in ce mai accentuata a culturii medievale de a tine seama de factorii psihologici in vederea realizarii telurilor ei ideologice"95. In general arta gotica se poate defini ca 'arta ogivei' fiindca arcul in ogiva este baza acestui stil arhitectonic. Marea inovatie a fost asezarea boltii pe o incrucisare de ogive pe armatura de nervuri diagonale de sub bolta care porneau de la nasterea arcelor frante. Bolta deci sta pe un schelet de nervuri care preiau o mare parte din sarcina boltii si o convertesc in apasari care se propaga prin planurile verticale ale nervurilor. Deci presiunea nu se mai exercita pe segemente ci se localizeaza spre punctele de rezistenta. Arcul frant reduce apasarile verticale permitand reducerea grosimii zidului; greutatea boltii se descarca pe contrafortii zidului exterior, acesta fiind sprijinit pe arc-butanti degajati de ansamblul constructiei sustinand peretii navelor laterale si inaltati deasupra acestora. Arcul-butant echilibreaza apasarea laterala a boltii de piatra, opunandu-i o apasare inversa tocmai in punctele unde presiunea boltii este mai puternica. Acest lucru permite ca zidurile sa fie inaltate cat mai sus, sa le dea o mai mare stabilitate si sa deschida ferestre mari in nava centrala. Datorita acstor inovatii tehnice, catedralele gotice capata o maretia impresionanta, determinata de: spatiul imens al interiorului, rezultat al dimensiunilor enorme ale unor constructii (in timp ce la cea mai mare constructie romanica, biserica de la Cluny, nava are 30 m inaltime, Catedrala Notre-Dame din Paris are 34 m inaltime, si nu este cea mai inalta).

-liniile ascendente  vericale, care predomina. Toate liniile gruprurilor de coloane se pierd in partea de sus si, interiorul scaldat de lumina avand in vedere faptul ca nu mai era nevoie de ziduri groase care sa sustina greutatea constructiei, permitandu-se deschiderea de ferestre mari96.

            Catedralele gotice prin turnurile lor avantate si portalurile splendide,fac deja pe dinafara o impresie deosebita, insa impresioneaza mai puternic prin interiorul lor prin spatiul aerian imaterial, in care privirea nu se loveste de forme masive.

            Bineinteles ca si in cazul goticului exista o serie de caracteristici regionale: in Anglia bisericile se disting prin grosimea si policromia zidurilor, prin abundenta elementelor decorative, care in faza stilurilor 'decortativ'si 'perpendicular' acopera intregul plafon. In Germania, tipic este aceea Hallenkirche ('biserica hala')-cu navele de inaltime egala. In Italia, bisericile nu prezinta diferente mari intre navele centrale si laterale, frecvente fiind motivele orizontale care reduc verticalitatea cladirii.

            Aparuta in Franta 97 prima constructie gotica dateaza din 1130 din zona Parisului, dar si in cazul acestei tari decalajele sunt destul de mari de vreme ce marile catedrale din Paris si Poitiers incep a fi construite in 1163 iar o multime de catedrale romanice incep a fi construite prin sec XII in acelasi timp cu catedrala din Chartres. Intrucat arhitectura gotica abunda in exemple spectaculoase de margaritare arhitectonice in continuare ne vom opri asupra catorva dintre reprezentarile cele mai spacifice: Saint-Denis, Notre-Dame din Paris, Chartres, Reims, Amiens si Bourges.  Saint Denis construita la mijlocul sec XII reprezinta o opera 'experimentala' de vreme ce este prima biserica ce foloseste masiv arcele ogivale folosite mai ales la cor. Constructia are o directie Est-Vest iar zidaria se prezinta a fi inca masiva si cu bolti in stil romanic. Notre-Dame din Paris, construita intre 1163-1330 a ramas cu turnurile fatadei neterminate. Spatiul interior este de 5500 metri patrati, lungimea 130 m. Reprezentanta a stilului radiant a arhitecturii gotice, Notre-Dame reprezinta o creatie propagandistica referitoare la ideologia autoritatii centrale. Remarcabile sunt cele trei registre compozitionale: al portalului, a frizei si a turnurilor. Desi este considerata a fi o biserica gotica prin excelenta exista totusi elemente romanice observabile mai ales pe fatada cladirii. Interiorul catedralei 'este demn de exteriorul ei. El reda impresia imensitatii, desi proportiile cladirii nu sunt excesive'98. Si aici exista trei registre: primul la inaltimea arcelor sprijinite pe coloane. Al doilea etaj este format dintr-un triforium in spatele careia sunt tribunele (Notre-Dame fiind una din ultimele mari cladiri in care s-au construit tribune). Deasupra triforiumului se afla ferestrele navei centrale, acestea constituind cel de-al treilea registru.